Ai lasat odata o faclie-aprinsa,
In camara data sufletului meu,
Si de-atunci iubito,cu fereastra ninsa,
Caut iar lumina si pe Dumnezeu.
De-ar fi prin ninsoare, sa te-arati candva,
Ca si cand in zare-ar fi un porumbel,
Ar veni copiii, tot in urma ta,
Si-ar porni colindul, ingerii la fel.

Daca ninge, vei gasi/Steaua-n creanga inimii/
Cer cu dalbe rochii/Si-n privirea de Marii/
Unde esti de cand nu vii?/te sarut cu ochii

Si uimiti sa vada, ca la mine-n piept,
Creste din zapada ramura de stea,
Magilor, in noaptea de cand te astept,
Le-as vesti minunea ce-i venirea ta.
Ne-a uitat iubirea, iernii calatori,
ne-ntalnim privirea doar privind la cer,
Dar de cand si brazii s-au intors cu flori,
Mai e timp iubito numai cat sa sper...

Daca ninge, vei gasi/Steaua-n creanga inimii/
Cer cu dalbe rochii/Si-n privirea de Marii/
Unde esti de cand nu vii?/te sarut cu ochii

Letra: Mala Barbulescu